marți, 26 februarie 2008

Dumnezeu


Dumnezeu e în apropierea mea,
În apă, în aer, în nimic şi în toate,
La câţiva paşi de gândirea mea
Şi fiecare pas e o eternitate.

Dumnezeu e timp şi lumină,
Speranţa ultimă a omului sărac,
Clipele ce trec şi cele ce-au să vină
Şi fiecare clipă e-un veac.

Dumnezeu e răbdare şi iubire,
Adevăratul stăpân al sufletului meu
Iar în inimă când îmi arunc o privire
Îl văd pe Dumnezeu.

Dumnezeu nu are început sau final,
Eu asta simt şi ştiu precis
Că doar El este singurul lucru real
Şi lumea asta-i un vis.

Nouă nu ne este nimic de ajuns,
Oricâte am şti despre lumea cea mare,
Dumnezeu ar trebui să ne fie răspuns
La orice întrebare.

luni, 25 februarie 2008

Iertare



Doamne iartă-mă
Pentru că te-am uitat înainte de a te cunoaşte,
Pentru că te-am pierdut înainte de a te găsi,
Pentru că te-am urât înainte de a te iubi.

De fapt eu
Am murit înainte de a mă naşte,
Am suferit înainte de a mă bucura,
Am tăcut înainte de a striga.

Şi fără să ştiu
Am căzut inainte de a mă ridica,
Am plâns inainte de a zâmbi,
M-am schimbat înainte de a mă înţelege.

Te-am pus
În cumpăna gândirii mai întâi
Înainte de a te primi cu sufletul deschis
Ca pe o floare ce creşte în mine.

Dar acum ştiu
Că trebuie să te văd cu ochii sufletului,
Să te înţeleg cu puterea credinţei
Şi să te primesc în inimă
Fără a te judeca,
Fără a te cerceta
Ci doar a te simţi.

Vorbindu-mi despre iubire


   Iubirea este cel mai curat, mai frumos şi mai înălţător sentiment ce poate exista în lumea asta, un sentiment care de multe ori nici măcar nu se poate exprima în cuvinte pentru că iubirea este mai presus de cuvinte. Doar iubind poţi să zbori fără aripi, să plângi de bucurie, să râzi cu lacrimi şi să visezi cu ochii deschişi.
   De iubire nu poţi scăpa pentru că vine după tine, nu te poţi ascunde pentru că te găseşte chiar şi în gaură de şarpe. Nu are rost să te închizi în tine, să închizi iubirii uşa sufletului tău doar pentru simplul motiv că trebuie să uiţi trecutul. A iubi e mai uşor decât a uita.
   Gândeşte-te că dacă toate poveştile tale de iubire ţi-au lăsat doar amintiri pe care vrei să le faci pierdute şi încă nu reuşeşti să mai stăvileşti avalanşa de sentimente care sunt asemenea unui boomerang şi nu te lasă a merge mai departe la o altă etapă în viaţa ta, poate că nu ai căutat iubirea acolo unde trebuie sau nu ai putut să o zăreşti, să o preţuieşti ori să o păstrezi. Nu e târziu să găseşti iubirea adevărată şi nu dezarma niciodată.
   Leacul pentru sufletele pierdute în mrejele ademenitoare şi încâlcite ale amintirilor se găseşte doar în iubire.
   Dacă ajungi să găseşti iubirea adevărată, dacă o simţi din tot sufletul, n-o lăsa să-ţi scape şi luptă cu toate forţele tale să o ai lângă tine. Se spune că în viaţă există doar o singură şansă de a găsi iubirea adevărată, o şansă de care mulţi oameni nu au parte, alţii o scapă printre degete şi puţini se pot lăuda că au găsit-o.
   Îţi dai acum seama cât de norocoşi sunt acei oameni care au şansa de a fi fericiţi !
Îmi vei spune acum că, dacă e vorba de noroc, tu nu ai avut parte de aşa ceva dar norocul şi-l creează omul prin toate faptele sale, prin toate deciziile pe care le ia dealungul timpului. Orice amănunt, cât de mic, poate să influenţeze viitorul.
   Viaţa este asemenea unui bulgăre de zăpadă care se roteşte şi începe să-şi mărească dimensiunile pe măsură ce înaintează. Ei, vezi tu, fiecare metru pe care bulgărele îl face înainte este ca un an dintr-o viaţă de om iar tot ce se adună şi îi dă amploare sunt evenimentele de care acel om are parte în viaţa sa.
   „Si Iubirea este forţa ce împinge acel bulgăre înainte”.
   În viaţă nu există cale de întoarcere şi de aceea trebuie să faci totul pentru prezent dar gândind spre viitor.
   Dacă n-ar exista iubire nici lumea asta nu ar exista. Dumnezeu a creat pământul din iubire, cu iubire, pentru că avea prea multă de oferit şi nu avea cui să o dăruiască iar noi doar cu iubire putem să îi mulţumim.
   Iubirea e o floare rară, o nălucă pe care o vezi cu coada ochiului dacă ai noroc, care îţi face cu mâna dacă ai şansa să priveşti în direcţia ei şi care îţi şi zâmbeşte dacă meriţi cu adevărat.
   Floarea aceea rară care este iubirea, trăieşte şi se dezvoltă în aerul dulce al viselor şi cu apa lacrimilor de fericire, îşi trage seva din pământul sfânt al grădinii lui Dumnezeu. De aceea acceptă iubirea ca pe o floare, primeşte-o în inima ta, sădeşte-o în sufletul tău, fereşte-o de buruieni otrăvitoare, ajut-o să crească oferindu-i căldura şi lumina de care are nevoie pentru a nu se ofili.
   Flori sunt de multe feluri aşa cum sunt multe feluri de a iubi. Florile obişnuite nu au o viaţă prea lungă, se ofilesc şi mor însă iubirea adevărată este o lumină ce nu se stinge, un izvor nesecat de apă vie, de fericire şi de viaţă, o floare sfântă ce nu moare niciodată !


„Acestea sunt cuvintele cu care mă mint eu
Fiindcă adevărata iubire s-o găsesc este greu,
Vreau să o am aproape şi zi de zi îmi spun
Că dragostea, pe lume, e tot ce am mai bun."

   Îmi vine greu să accept dar realitatea îmi demonstrează că tot ceea ce am spus mai înainte despre iubire este o iluzie de-a mea, o naivitate. Nu trece clipă fără să cred în iubirea adevărată dar de asemenea nu trece zi în care să mi se confirme că ea nu există.
   Poate că eu sunt doar un visător, un idealist, un om al cuvintelor şi mai puţin al faptelor, un ultim mohican care încă mai crede că iubirea adevărată poate schimba lumea, care mai speră să găsească acea dragoste ce nu moare niciodată şi de care nu a avut parte aşa cum trebuie deşi ar fi meritat pe deplin.
   Iubirea pentru mine este un coşmar din care îmi este greu să mă trezesc, o boală de care nu pot să scap, o durere cruntă pe care o ador şi o aştept, un şir de întâmplări ce mă fac să mă întreb care este rolul meu în această lume.
   Mie mi se întâmplă totul pe dos. Nu fug de iubire ci din contră alerg înspre ea dar fuge ea de mine, de iubire nu m-ascund dar se-ascunde ea de mine şi nici nu am închis uşa sufletului meu ca să nu poată intra, ba din contră am deschis-o larg. Şi, la ce folos !
   Mă întreb ce trebuie să fac, unde greşesc dar nu găsesc răspuns acestor întrebări. Ştiu şi eu că nu e târziu să găsesc iubirea adevărată dar nu ştiu de unde să mai adun forţă pentru a o căuta.    Am crezut că am găsit-o, am crezut că voi fi fericit dar nu a fost să fie. Am păţit aşa de destule ori şi multe din rănile pe care le-au produs sufletului meu nu se vor vindeca niciodată.
   Mai ştiu ceva: inima fără Iubire este ca şi omul fără Dumnezeu !!!

Iubire adevarata


Atunci ştii că iubeşti cu adevărat
Când distanţa-i pedeapsă şi tăcerea un chin,
Când cu lacrimi priveşti chiar şi cerul senin
Iar în piept bate tare gândul curat.

Dragostea e calea spre fericire,
Toţi oamenii ar trebui să înţeleagă
Că iubirea-i mai mare decât lumea întreagă
Şi doar două inimi împart aceeaşi iubire.

Dacă ajungi serios în iubire să crezi
Vei râde cu lacrimi şi plânge de bucurie,
Vei tânji după ea şi ce bine o să fie
Noaptea să nu dormi şi ziua să visezi.

Totul e altfel atunci când iubeşti,
Dragostea-ţi dă aripi şi te-nvaţă să zbori,
Te împinge s-ajungi până aproape de nori,
Doar iubirea te face să simţi că trăieşti.

E bine că te-am găsit dragostea mea
Pentru că fără iubire în viaţă e greu,
Am găsit loc la tine pentru sufletul meu
Iar la mine în piept bate inima ta.

Definitia dragostei


Dragostea nu are reguli clare,
e doar o idee ce se naşte din nimic
şi moare din prea mult,
e un gând născocit din singurătate
alimentat cu speranţă,
udat cu lacrimi,
e un sentiment unic
făcut special pentru cei flămânzi
de imbrăţisări, de săruturi
şi clipe de fericire.

Dragostea nu se împarte niciodată la doi
ci din contră, creşte
cu fiecare bătaie de inimă,
cu fiecare minut ce trece
şi asta fiindcă doi oameni ce se iubesc,
două suflete pereche,
pun în comun iubirea,
îi oferă pământ fertil
pentru a se face mare
până la cer.

Dragostea e dovada că Dumnezeu există,
e acel simţământ ce nu are nevoie
de nici o explicaţie raţională,
e o stare de spirit cu totul specială
pentru stăpâni de bună credinţă,
ne aduce deseori bucurie,
uneori întristare,
momente de răsfăţ, candoare, tandreţe,
e raza de soare
ce ne mângâie zi de zi.

duminică, 17 februarie 2008

Credeam ca te-am pierdut



Credeam că te-am pierdut
Dar tu în mintea mea
Eşti acel gând ce vine
Şi pleacă doar când vrea.

Credeam că nu te vreau
Dar încă-mi amintesc
De clipele frumoase
Şi nu pot să le-opresc.

Inima mi se umple
De un plăcut venin,
Nici nu ştiu ce să fac,
Să plec sau să nu vin..

În viaţa ta.. sunt nimeni,
Un vis răzleţ, plăpând
Nimic nu ne uneşte,
Nici măcar un gând.

Credeai că te-am uitat ?
Din contră, draga mea,
Resimt tot mai intensă
Şi crudă lipsa ta.

Aş da şi nopţi şi zile
În care-am plâns mereu,
Să poţi vedea doar tu
Ce pot simţi doar eu.

Aş vrea să îţi mai spun:
Eşti tot ce mi-a rămas,
Te pierd şi te găsesc
La fiecare pas....

Acum eu doar mă mint
Că nu te mai doresc
Şi să te uit vreodată
Poate-am să reuşesc.....

Marea capruie a ochilor tai


Mi-ar place să văd în fiecare dimineaţă
marea căpruie a ochilor tăi,
câteodată buni, altădată răi,
să-mi îndeplinesc câte un vis
cu fiecare sărut ce mi-l dăruieşti,
să prind fiecare secundă în care zâmbeşti,
să-mi sting singurătatea în braţele tale,
să mor de fericire când îmi ieşi în cale,
să fii în mintea mea un gând ce mă încântă
şi să te port în suflet ca pe-o icoană sfântă !
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...