vineri, 22 august 2008

Daca




Dacă aş fi avut o şansă,
m-aş fi agăţat de ea
ca şi de ultima picătură de apă.

Dacă mi-ai fi dat
un motiv în plus de a trăi,
ţi-aş fi dăruit toată viaţa mea.

Dacă mi-ai fi putut da fericire,
n-aş fi irosit lacrimile
pentru a suferi ci pentru a mă bucura.

Dacă îmi spun mereu
că nu te iubesc,
atunci de ce mă doare inima?

Dacă pot să strig cu voce tare
că de tot te-am uitat,
de ce este haos în sufletul meu?

Dacă îmi este acum
indiferentă prezenţa ta,
atunci de ce nu-mi găsesc liniştea?

Şi dacă în piept mă bat
că nu te mai vreau,
de ce eşti numai tu în mintea mea?

2 comentarii:

  1. ai mare dreptate...aici intrevine ideea aia de contradictie intre minte si inima,cum se spune...fiecare simte asta o data in viata...dar asta e,pentru asta traim..."`cause i`d rather feel pain than nothing at all":)

    RăspundețiȘtergere
  2. c frumos ai spus la final...
    asa e cu mintea si inima oare nu ar putea sa se puna si ele odata de acord? ar fi mult mai usor

    da ce nu te omoara intareste si devin din ce in ce mai rezistent la durere......
    tot raul e spre bine...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...