luni, 26 ianuarie 2009

Imi pare rau


Îmi pare rău
că paşii noştrii nu urmează aceeaşi cale...
tu m-ai trimis
într-un loc
unde stau alături de toate culorile inimii....
eu am ales
să iţi închin fiecare secundă
şi îmi pare rău
că nu a fost să fie...
acum trăiesc
doar fiindcă nu a murit
în mine speranţa,
respir,
încă respir,
pentru că parfumul tău
e alături de mine......

marți, 20 ianuarie 2009

Nu mai e la locul ei...


Inima
nici nu mai doare...
parcă nu mai este acolo
la locul ei
ci e undeva
înecată în vise....
inima
nici nu îmi mai foloseşte
la nimic
înafară de a pompa
sânge rău
în venele erodate
de timp..

şi...
aştept ziua de mâine
numai din simplul motiv
că vine după azi.....

duminică, 18 ianuarie 2009

Inima ranita



Sunt eu, copilul singurătăţii,
ce trăiesc pentru tine,
iubindu-te am descoperit
uraganul ce zace în inima mea,
azi am scris în sufletul meu
că e timpul să te uit,
cu toate că zâmbetul tău
mă face să greşesc din nou
şi îmi dă fiori la fiecare pas.

Demisionez din această dragoste târzie
împănată cu incertitudine!!!
Sărută-mă pentru ultima dată
înainte să plec în uitare
în lumea mea, un oraş de speranţă
pe culmi reci cu aerul tare.

Trăiesc într-un fond de oglindă
analizând psihologia sentimentului
de iubire amară ce trece prin mine.

Ecuaţia eu şi tu e simplă acum,
doar amici într-o lume de vorbe şi fum.

Mă ninge cu flori de salcâm,
mă plouă cu vise frumoase ce dor,
mă-ntreb uneori de ce îngerul bun
îmi e gândul păgân
ce mă roade pe suflet atât de uşor.

Am tăiat copacul toamnei
direct din rădăcinile lui de-un verde crud
şi mai am o intrebare:
e bine aşa, greşesc eu oare?
Mă scald în cascada luminii ce doare!!!

Acesta e anotimpul durerilor grele,
e vremea când găndul îmi sapă în pântecul gliei
unde adineauri înfrunzeau rădăcinile mele
şi-acum zace doar sfârşitul poeziei !!!

luni, 12 ianuarie 2009

Familia unui preot are nevoie de ajutorul nostru


Iulia ne-a făcut cunoscut necazul familiei tânărului preot Valeriu Cosmin Vele, redactor la Radio Renaşterea Cluj, şi vreau să vă rog să ne ajutaţi să facem cazul cunoscut cât mai repede, pentru că este o urgenţă pentru un copil de doar 3 ani. Familia unui preot are nevoie de noi. Vă mulţumesc.

Daria-Maria Vele, fetiţa Danei Vele (învăţătoare la Şcoala „Nicolae Iorga”) şi a preotului Valeriu Cosmin Vele, din Cluj, are leucemie acută limfoblastică. Daria-Maria are doar 3 ani şi, ca să fie salvată, are nevoie de 150.000 de euro pentru un transplant de măduvă, la o clinică din Austria. Daria-Maria a fost diagnosticată cu leucemie la începutul lunii decembrie 2008 şi se pare că boala avansează rapid.
Daria-Maria are 50.000 de euro. Mai are nevoie de 100.000…

Pe 24 decembrie a fost ziua ei. A împlinit 3 anişori. La mulţi ani Daria, să te faci sănătoasă şi să creşti mare!

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BRD - Cluj

RON: RO 19 BRDE 130 SV 399 1900 1300

EURO: RO 84 BRDE 130 SV 814 3176 1300

Cod SWIFT BRDEROBU

Titular: Vele Valeriu Cosmin


Site Daria: http://www.daruiesc.eu

Apeluri în presă: Radio Renaşterea, City News Cluj, Informaţia Cluj.


Sânge pentru Daria Maria Vele. Pentru donaţii de sânge, orice grupa sanguină este acceptată, asadar doritorii se pot adresa Centrului de transfuzii Sanguine, strada Nicolae Bălcescu nr.18, Cluj-Napoca. – anunţul de AICI.

vineri, 9 ianuarie 2009

Ultima zi



Un cer închis, cumplit de greu,
Apasă pe sufletul meu,
Plouă mai mult ca înainte
De udă morţii în morminte.

Îngerii negrii stau sub plopi
Şi se adăpostesc de stropi,
Aşteaptă-un semn fiindcă vor
Ca să pornească iar în zbor.

E cerul greu de-atâtea clipe
Şi grele sunt a lor aripe,
Culeg vieţi, seamănă moarte,
Mai e puţin până departe.

În urma lor rămân pustii
Şi munţi şi dealuri şi câmpii,
Sate şi-oraşe adormite
Pline de case părăsite.

Soarele-mi pare tot mai rece,
Viaţa aşa de uşor îmi trece,
Timpul este puţin pripit
Iar Dumnezeu a obosit.

Nu mai e vorba de răbdare,
Din ce în ce plouă mai tare,
Doar inocenţii mai au şansa
Să se aline cu speranţa.

Deşi-ncepea ca o zi bună
A început să fulgere şi tună,
Nu se arată adevărul
Dar văd că se deschide cerul.

Un tunet larg, un vânt tăios
Mă iau şi mă aruncă jos,
Eu simt uşor cum timpul zace
Dar în sfârşit acum e pace.

O atmosferă încărcată
Şi-un aer ca de judecată,
Ca să arate-a Lui putere
Ne scufundă în tăcere!

joi, 8 ianuarie 2009

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...