luni, 13 septembrie 2010

In dragoste ai impresia ca nu faci niciodata ceea ce trebuie




Trăim într-o lume minunată plină de oameni trişti.
Dragostea e un mare compromis – trebuie să o spun din simplul motiv că sunt convins de asta până în măduva oaselor. Nu am pretenţia că sunt primul care o zice şi sigur nu voi fi nici ultimul. Îmi pare nespus de rău că un sentiment care ar trebui să ne unească fără atât de multe oprelişti devine pe zi ce trece mai complicat iar ceea ce este şi mai aiurea e că noi îl facem aşa.
Paradoxal, trebuie să renunţi la ceva pentru a fi fericit.
Mă întreb oare de când renunţarea ne aduce cu un pas mai aproape de fericire?
Pentru a rezista în timp, dragostea pune pe primul plan mai presus de sentimente, comunicarea, fidelitatea şi da oameni buni, renunţarea. Renunţarea la o parte din tine ce displace celuilalt.....
Chiar începutul unei relaţii de multe ori impune o renunţare, o schimbare. Vrem întotdeauna să părem mai buni decât suntem. De ce vrem oare să îndulcim aparenţele?
În încercarea noastră de a ne apropia de ”perfecţiune” şi de a ne atinge scopul vrând neapărat să placem cuiva e al naibii de dificil să alegem momentele potrivite pentru a spune cuvintele potrivite sau pentru a face gesturile potrivite.
Ce e de făcut când doreşti cu disperare pe cineva şi nu ştii care e cel mai bun lucru de făcut?
Care este abordarea perfectă?
Astea sunt întrebări la care dacă am cunoaşte răspunsul corect toate problemele noastre ar fi de altă natură decât cea sentimentală.
Din nefericire acest răspuns nu ne este la îndemână aşa cum am avea nevoie, trebuie să ne bazăm pe instinct şi de aceea în dragoste ai impresia că nu faci niciodată ceea ce trebuie!

26 de comentarii:

  1. Oare de ce mereu ceilalti vor sa ne schimbe? De ce nu ne pot iubi asa cum suntem? La inceput asa parea. Si de ce ajungem sa nu mai fim suficienti? Dragostea nu e orgoliu. E daruire.

    RăspundețiȘtergere
  2. corect...e daruire
    dar mai nou dragostea nu mai e un sentiment atat de profund si atat de cinstit
    de cele mai multe ori ne schimbam noi fara sa ne dam seama ....si ideea e ca nu inteleg de ce cu toate ca mi s-a intamplat :)

    RăspundețiȘtergere
  3. dragostea va ramane mereu un sentiment profund si cinstit...perceptia noastra asupra ei se schimba...
    despre mai bine se spune ca e dusmanul binelui...cam asta facem, indragostiti fiind...incercam sa fim mai mult ca perfectul...putem reusi o vreme dar...dupa...revenim la noi...asa cum suntem de fapt...
    si dragostea ca orice altceva in lumea asta se naste creste si moare...si asta doare tare....tare rau...

    RăspundețiȘtergere
  4. E gresit sa jucam un rol la o inaltime doar pentru a parea altfel. Ii arati celui pe care il iubesti adevarata fata.Acolo trebuie sa fii tu cel adevarat.

    RăspundețiȘtergere
  5. pandora...in esenta e un sentiment profund asa ar trebui sa il simtim cu totii
    adanc in oase, tiparit pe suflet..
    dar cati oameni atatea simtiri diferite
    eu incercam sa zic ca gradul de superficialitate cu care se trateaza mai nou iubirea e ingrijorator..

    RăspundețiȘtergere
  6. dreamer..
    prin faptul ca ne schimbam fara sa vrem am vrut sa zic ca atunci , la inceput, cand ne dam seama ca placem pe cineva, deci inainte sa se inradacineasca un sentiment mai puternic, practic adoptam unele dintre preferintele, gusturile, parerile persoanei dorite care rimeaza in mare cu ceea ce simtim chiar daca nu in totalitate
    incepem sa gandim usor diferit
    eu nu am spus ca te compromiti total ca sa placi cuiva ... nu sunt de acord cu cei care vor sa para altfel doar ca sa ajunga sa fie placuti
    sunt o fire sincera si nu o sa schimb asta la mine indiferent de situatie desi asta nu aduce intotdeauna fericirea ci numai linistea sufleteasca

    RăspundețiȘtergere
  7. da...inteleg....dar...asa cum si tu ai spus....fiecare are modul lui de a reactiona...timpii lui de reactie...
    e un lucru serios sa pui suflet pentru cineva....si sa te bucure doar gandul ca acel cineva exista...doar pentru tine..
    superficialul trece cu privirea peste suflet si priveste la accesoriile celuilalt...oricare ar fi ele...sub forma de obiecte sau nu...
    si stii de ce fac ei asta?
    pentru a fi in rand cu ceilalti...
    eu una prefer sa fiu in afara randului....si din fericire nu sunt singura...

    RăspundețiȘtergere
  8. ma bucur pentru tine pandhora
    e clar ca nu esti singura dar nu stiu de ce imi vine sa zic ca din nefericire faci parte dintre cei din ce in ce mai putini care suporta sa fie inafara randului
    nu te lasa
    fii tu insati
    macar vei sti ca ceilalti vad la tine ceea ce trebuie

    RăspundețiȘtergere
  9. m-ai facut sa zambesc :)
    pentru ca nu ma cunosti...o sa-ti spun ca sunt intotdeauna foarte eu...pentru ca nu pot...chiar daca as incerca sa par altfel decat sunt...
    ghinionul meu e ca sunt foarte deschisa si mereu am senzatia ca si ceilalti incearca sa fie la fel...
    asa ca cei din jur ori ma iubesc...ori isi pun minile in cap gandindu-se ca sunt toanta :)
    sigur...sunt putin din amandoua :)

    RăspundețiȘtergere
  10. uite ca te cunosc asa putin cate putin
    nu am de unde sa te cunosc asa cum esti tu

    dar uite ca ne asemanam
    mi-a placut cum ai zis ca esti intotdeauna foarte tu si ca esti deschisa
    uite asemanarea
    nici tu nu ai de unde sa ma cunosti dar iti zic ca asa sunt si eu
    m-am regasit in mare proportie in descrierea ta :)
    dar nu mai zi ca esti toanta fiindca sinceritatea e o virtute

    RăspundețiȘtergere
  11. doar ca noi traim intr-o lume de prea putini virtuosi :)
    si da...am observat ca esti foarte sincer...transant de sincer :)
    as vrea ca sinceritatea sa fie un scut impotriva urateniilor aruncate de cei din jur...dar...nu este asa...
    oricum...ma bucr ca suntem in acelasi...rand :)

    RăspundețiȘtergere
  12. :))
    suntem in prima linie intr-o batalie fara sens cu morile de vant
    sinceritatea nu e un scut din pacate
    e o povara
    din punctul meu de vedere e cea mai suportabila povara

    RăspundețiȘtergere
  13. da...frumos spus"cea mai suportabila povara"...:)
    acum mi-am amintit ca tu esti cel care a scris poezia aceea despre niste frumosi ochi caprui :)
    mi-a placut foarte mult...

    RăspundețiȘtergere
  14. ei ...sunt si poet asa din cand in cand...mai nou prea putin dar imi revin eu
    imi pare bine ca ti-a placut
    :)

    RăspundețiȘtergere
  15. am sa fiu atenta :)
    nu sunt o consumatoare de poezie...dar sunt poezii care imi plac pur simplu :)

    RăspundețiȘtergere
  16. foarte interesant postul tau!si cata dreptate...
    eu cred ca teama de a nu fii raniti e cea care ne dezradacineaza dorinta de a trai acea dragoste...poate chestii din trecut care ne-au marcat si nu ne lasa sa vedem dincolo de aparente!si ar mai fii ceva..."fericirea nu exista, dar in cautarea ei se merita sa alergam toata viata" si poate unii am obosit sa mergem...atata tot...

    RăspundețiȘtergere
  17. ai mare dreptate
    atunci cand te-ai ars cu supa sufli si in iaurt

    speranta moare odata cu noi dar, stii, daca alergi toata viata dupa fericire si ea vine dar vine prea tarziu cand efectele ei sunt mai reduse asupra noastra, isi mai are sens fuga?
    multumesc de trecere te mai astept
    numai bine

    RăspundețiȘtergere
  18. pai nu prea...dar ramane acea neincredere in faptul ca se pot intampla si lucruri bune.si poate atunci cand ni se intampla nu mai stim cum sa reactionam...atata tot
    numai bine>:D<

    RăspundețiȘtergere
  19. perfect de acord....
    nu mai stim cum sa reactionam cand ni se intampla ceva bun, nu ne mai vine sa credem ca se mai poate intampla ceva bun
    asta e deja culmea....dar se intampla
    nicicum nu e bine
    ciudat animal vorbitor si omul asta :))

    RăspundețiȘtergere
  20. Dragostea e alteva. E compromis, dar un anume tip de compromis...

    RăspundețiȘtergere
  21. Principala caracteristica a dragostei este sinceritatea absoluta.

    RăspundețiȘtergere
  22. aveti dreptate doamna elena
    asa ar fi de preferat dar credeti ca mai exista asa ceva in lumea in care traim?

    RăspundețiȘtergere
  23. "Traim intr`o lume minunata plina de oameni tristi." Aici cred ca este paradoxul.
    Imi place perspectiva in urma careia ai scris!

    RăspundețiȘtergere
  24. iti multumesc de trecere ela

    poate era mai nimerit sa zic ca lumea e vesela si oamenii tristi dar ma bucur ca ai observat esenta

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...