vineri, 15 octombrie 2010

o excursie minunata

Și acum sunt încă cu gândul la zilele trecute..
M-am întors dintr-o excursie minunată, cinci zile petrecute pe drum cu nişte oameni dragi mie din corul bisericesc ortodox al cărui membru sunt.
Am plecat cu noaptea în cap din Arad şi prima noastră oprire pe zi a fost în Braşov, pe un frig cu care încă nu eram obişnuiţi. Ne-a încălzit repede peisajul, cu Tâmpa impunătoare, cu Piaţa Sfatului şi Biserica Neagră care ne-au captat repede atenţia.

De aici călătoria noastră a continuat înspre Sinaia unde am trecut pe la Castelul Peleş şi pe la Mănăstirea Sinaia unde ne-am mai clătit privirile avide de peisaje frumoase.
Sfârşitul primei zile ne-a prins la mănăstirea Bucium unde am şi înnoptat.
A doua zi am pornit de dimineaţă, destinaţia finală fiind localitatea Techirghiol unde urma să rămânem peste noapte. Până atunci însă am trecut Dunărea cu bacul pe o ploaie măruntă şi un frig pătrunzător, ajungând apoi la Mănăstirea Dervent şi la Peştera Sfântului Andrei.

După un drum cu peripeţii am ajuns la Techirghiol unde am început a treia zi cu vizitarea mănăstirii rămânând şi participând activ la Sfânta Liturghie. După aceea ne-am îndreptat spre Constanța unde m-am îndrăgostit de marea cea neagră şi pe la Mamaia unde ne-am plimbat prin ploaie pe plaja plină de scoici.

Drumul nostru a continuat înspre Mănăstirea şi Peştera Sfântului Casian pe care le-am găsit îmbogățite vizual de un peisaj absolut impresionant și spiritual de niște oameni absolut extraordinari.
Ziua a treia s-a încheiat la Mănăstirea Cocoș, o mănăstire foarte frumoasă ...

Timpul a trecut aşa de repede încât ne-am trezit dimineaţa devreme mângâiaţi de razele soarelui pentru prima dată în această călătorie şi am plecat mai departe urmând să trecem Dunărea cu bacul încă o dată, să facem o mulţime de poze şi să ajungem destul de târziu la Curtea de Argeş.
Dimineaţa ultimei zile a excursiei ne-a prins vizitând Mănăstirea Argeșului. Şi de data asta soarele era prezent încălzind ziua aceasta de octombrie....

Nu s-a încheiat totul aici fiindcă în drumul nostru spre Arad am mai trecut pe la Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Cornet, făcând şi un popas în Sibiu pe la Catedrală unde am rămas uimiți de pictură şi de grandoarea acestei construcţii.
Una peste alta am rămas cu amintiri frumoase şi seara târziu am ajuns acasă cu impresia că timpul a trecut mult prea repede...
Am avut de toate...şi ploaie şi soare şi vânt şi frig şi căldură, ne-a nins, am avut parte de bucurii, de lacrimi atât de fericire cât şi de tristețe dar aşa luate în ansamblu, toate astea construiesc una dintre cele mai palpitante și mai plăcute călătorii pe care am făcut-o până acum.
Cât despre poze...eh, spuneam că am făcut multe...voi încerca în zilele următoare să redau mai pe larg şi partea vizuală pe care am cules-o în aceste zile.
Numai bine!

miercuri, 6 octombrie 2010

Iubirea nu ține de foame



Iubirea nu ține de foame,
ce păcat...
că de ar ține
am fi de-ajuns unul altuia
și atât...
ea din contră,
într-un dulce dezmăț,
mănâncă suflete pe pâine....

Iubirea nu ține de cald,
ea este cauza inimilor de gheață
și mare păcat,
pentru că de ar ține
eu și tu am fi
două bucăți de jăratec
iar lumea asta ar semăna
cu un ocean în....flăcări !

duminică, 3 octombrie 2010

vineri, 1 octombrie 2010

Va muri timpul



Va muri timpul,
Respiră din greu,
Trece ca și vântul
Peste umărul meu.

Îmi aduce aminte
Că sunt pierdut în ceaţă,
Că gândesc fără minte
Şi trăiesc fără viaţă.

Îmi trimite gândirea
Spre păcatele mele,
Îmi îndreaptă privirea
Înspre cerul cu stele.

Obosit, timpul moare,
Chiar aici lângă mine,
Azi, lumina dispare
Şi-ntunericul vine....
.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...