duminică, 12 octombrie 2014

Prietenie, floare rara!


Mi-ai ieșit din reflex, ai plecat din gândire
Că prietenul bun nu te lasă-n neștire,
Chiar de timpul ce-l ai de pierdut e puțin
Nu uita de cuvinte că tăcerea mi-e chin.

E amar sentimentul și-atât de dureros
Să simți că ești prieten doar cât ești de folos
Iar când nu e nevoie de al tău ajutor
Să ajungi doar un nume pierdut în decor.

Pansament pentru suflet nu m-ajută să fiu
De e rana adâncă sau e ceasul târziu,
Să fiu bun doar atunci când lipsește ceva,
O umbrelă perfectă când este vreme rea.

De acum eu te rog: aminteste-ți de mine
Nu doar când dai de rău ci și când iți e bine,
Ascunde nepăsarea, fă orgoliul uitat
Și fii la rândul tău prieten adevărat!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...