duminică, 15 februarie 2015

zodiacul sentimentelor



mi-e inima ca o povară,
un organ palid, desuet,
ea pare-acum, dragă fecioară,
un scorpion înfipt în piept.

ca racul merg, mă rătăcesc,
nu sunt ca peștele în apă,
cuvintele nu reușesc
neliniștea să îmi încapă....

ambiția de berbec e bună,
un sentiment foarte rapace,
săgetător ca o furtună
ce nici noaptea nu îmi dă pace..

ce oare pot acum să fac?
că doi gemeni eu am cu mine,
unul înger și altul drac
dar nu stiu care-mi zice bine...

credința-n bunul Dumnezeu,
îmi ține viața în balanță,
mă face un taur sau leu,
îmi dă putere și speranță..

de-aș putea timpul să-l răstorn
si să-l am în mâinile mele,
sufletul meu  cel capricorn
nu l-aș mai ghida după stele.

mi-aș făuri încet un rost
iar în clipa când am să mor
să știe lumea că am fost
un pui de OM, un VĂRSĂTOR!!!


2 comentarii:

  1. Mi-a plăcut jocul de cuvinte din poezia ta, Liviule!

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc...a trebuit sa gasesc o cale de a le imbina :)
    numai bine

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...