Aș vrea să văd în fiecare dimineaţă
marea căpruie a ochilor tăi,
câteodată buni, altădată răi,
să-mi îndeplinesc câte un vis
cu fiecare sărut ce mi-l dăruieşti,
să prind fiecare secundă în care zâmbeşti,
să-mi sting singurătatea în braţele tale,
să mor de fericire când îmi ieşi în cale,
să fii în mintea mea un gând ce mă încântă
şi să te port în suflet ca pe-o icoană sfântă !
frumos...tare frumos...
RăspundețiȘtergerefericiti acei ochi caprui despre care vorbesti...sper ca ei stiu cat sunt de norocosi :)
da au stiut....
RăspundețiȘtergeree o poezie veche...
multumesc ca mi-ai redat-o spre citire...o uitasem undeva....departe!
pacat ca vorbesti la trecut...
RăspundețiȘtergeredar ma bucur ca ti-ai amintit de ea...e cu adevarat frumoasa pentru ca emana caldura si tandrete...
nu o sa spun banalul''ochii sunt oglinda sufletului''...pentru mine importanta este privirea...oricat de frumosi ar fi ochii...daca nu au expresie....daca nu ard...sunt doar...niste ochi...
nu toate povestile de dragoste tin la nesfarsit....
RăspundețiȘtergereasta e chiar prima poezie publicata de mine pe blog
cu ea am inceput seria postarilor
si chiar si atunci cand am postat-o avea o oarecare vechime
ai dreptate, ochii sunt si din punctul meu de vedere frumosi daca au o expresie aparte care reflecta sufletul (de acolo si expresia banala cum o denumesti tu)
numai bine
acest "numai bine" al tau parca ma pune la colt pentru ca nu am fost cuminte...promit de acum incolo sa tin frumos mainile la spate :)
RăspundețiȘtergereasa a parut?
RăspundețiȘtergerenu a fost nici pe departe spus cu vreo intentie corectiva
e doar un salut :)
trebuie luat ca un indemn prietenesc nicidecum altfel :)
mi-a venit inima la loc...o sa las mainile pe langa corp atunci:)
RăspundețiȘtergeream inteles indemnul...doar ca eu nu sunt atat de protocolara...iar tu chiar ai aerul unui...capitan:)