joi, 3 aprilie 2008
Durerii mele nemoarte si iubirii nenascute
Unii ochi nu sunt făcuţi să vadă,
Ei se apleacă doar asupra lucrurilor mărunte
Pierzând din vedere adevărata iubire,
Unele inimi nu sunt făcute să iubească
Şi în schimb işi plâng amintiri vechi,
Tânjind după trecut, rămânând asemeni
Unui suflet nedeschis sau unui joc neterminat.
Toate astea sunt pentru tine – amintire neplăcută-
Eroare fatală, unică mie speranţă,
Unică mie motivaţie,
Unică mie mare durere.
Unică mie......
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
superba...ca si toate celelalte poezii ale tale..cu ceva absolut special...trecutul fiind un subiect unic...pentru ca pe fiecare il mai bantuie trecutul cateodata...cu tot felul de amintiri care il ajung din urma..placute,neplacute..depinde. foarte frumoasa poezia!
RăspundețiȘtergereamintirea e un lukru nepretuit daca nu te afecteaza daca nu te ingradeste
RăspundețiȘtergeredar trebuie sa traim in prezent
durerea trebuie vindecata si eu asa o vindec o scot din suflet si o pun p hartie in speranta ca va ramane akolo
ms mult de citire ana