„Gândesc deci exist”
Şi fac ce doresc,
Mai plâng când sunt trist
Şi râd când iubesc.
Îmi place plăcerea,
Mă ucide veninul,
Mă doare durerea
Şi mă chinuie chinul.
Sunt trup şi suflet,
Apă şi foc,
Sunt lacrimă şi zâmbet,
Ghinion şi noroc.
Sunt un câmp cu flori
Sau doar un cuvânt,
Mă simt uneori
O frunză în vânt.
Pot fi un cer senin
Dar când nu ma prefac
Sunt fructul divin
Cu sămânţă de drac.
Sunt liber şi stăpân
Ca pasărea pe cer,
Am fost şi rămân
Acelaşi mister.
Sunt burete şi stâncă,
Ocean şi pământ,
Mă mai întreb încă
Eu oare ce sunt?
Atractia pentru imaginile naturii,dorinta de iubire idilica si dureroasa constiinta a trecerii timpului, care diminueaza elanul vital al omului pieritor, se imbina perfect in aceasta poezie.
RăspundețiȘtergeream incercat sa pun fatza in fatza extremele care exista in viata noastra trairile pozitive si cele negative, efemeritatea omului si trasaturile lui ce de multe ori se bat cap in cap.
RăspundețiȘtergere"dar toate acestea ne fac ceea ce suntem"