vineri, 12 septembrie 2008
Nu pierde speranta
nu pierde speranţa
fiindcă e singura legatură
pe care o mai ai cu Dumnezeu,
să ştii că nesiguranţa
e lucrul cel mai greu,
e ultima picătură
ce umple paharul,
sporeşte amarul
şi aduce tristeţea.
nu lăsa iubirea să plece
fiindcă e singurul drum
spre fericirea ce-o vrei,
ştiu că e îngrozitor de rece
lacrima din ochii tăi
ce se naşte acum
dar ea nu aduce căldura
ci doar sporeşte măsura
suferinţei tale.
nu ucide visarea
fiindcă nu vei mai avea
motiv de a merge inainte,
vei cunoaşte disperarea
şi o parte a sorţii mai rea
decât poţi exprima în cuvinte
iar ca martor al atâtor înfrângeri
e mai bine a sta printre îngeri
cu suflet fiebinte.
ia-mă în braţe iubire
adu-mi înapoi speranţa şi visul,
şterge-mi lacrima, alină suferinţa,
ajută-mă să respir din nou fericire,
de viaţă umple-mi fiinţa,
alături de tine privind paradisul,
să trăiesc ce-a rămas tot aşa,
nici o clipă să simt lipsa ta
până se termină Timpul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
O poezie cu vers alb, foarte reusita dupa parerea mea. M-a impresionat profund mai ales faptul ca autorul ei este un baiat.Tine-o tot asa si nu-ti pierde aptitundinile! :)
RăspundețiȘtergeremultumesc
RăspundețiȘtergerete mai astept pe aici
Semn de lectură plăcută!
RăspundețiȘtergerefiecare trecere pe aici este pentru mine o binecuvantare!
RăspundețiȘtergere