Anonimul

Chiar sunt aproape în mormânt
Dar şi acum încă mai sper,
De am fost ultimul om pe pământ
Măcar s-ajung primul la cer.

Singur am fost şi-o să mai fiu
O nemurire-ntreagă,
Mi-am dat seama prea târziu
Că n-or să mă-nţeleagă.

Am fost hulit atât de des
Şi supărat într-una,
Nu am avut nimic de-ales
Iar bucurii ... niciuna.

De mă gândesc puţin mai bine,
Sunt mulţi cei care n-au habar
Că viaţa este pentru mine
Un dulce vis cu gust amar.

Mănânc şi eu o bucată de pâine
Murdară şi uscată, din gunoi,
Aş vrea să nu mai prind ziua de mâine
Că sunt sătul să umblu prin noroi.

O Doamne, fie de la tine,
Dă inimi calde oamenilor reci,
Să nu mai fie altcineva ca mine
Şi cu norocul meu, în veci !

În poarta casei Tale bat,
Te rog frumos deschide-mi,
Căci am murit, m-au îngropat
Dar nu mă plânge nimeni !