Tu pleci, fată dragă, deja îmi lipsești,
Chiar dacă e doar pentru-o săptămână,
Îți zic dar tu știi că și de nu ești,
O parte din mine te ține de mână.
Tu pleci, fată dragă și până ce vii
În minte-mi răsună plăcut al tău glas,
O parte din mine, iți zic dar tu știi,
În brațele tale încă a rămas.
Să te-aibă în pază bunul Dumnezeu,
Să îți dea putere și spor, draga mea,
Îți zic dar tu știi, că nu-mi vine greu,
O parte din mine te-așteaptă deja!
Să îți dea putere și spor, draga mea,
Îți zic dar tu știi, că nu-mi vine greu,
O parte din mine te-așteaptă deja!
Când Dumnezeu veghează calea,
RăspundețiȘtergereObstacolele devin furnici.
asa e...
Ștergeresi muntii se pot muta din loc
sensibil și drăguț:), cumva mi -ai adus aminte de cântecelul Alexandrinei :)..cea mai frumoasă parte din mine...
RăspundețiȘtergeremultumesc....
RăspundețiȘtergerete mai astept pe aici...cine stie catre ce te va purta urmatoarea poezie :).... eu ma bucur ca ai lasat si un semn de citire
numai bine