Balada unui ”creier” mic

Peste cefe adormite,
În fotolii sus găsite,
A venit așa, deodată,
Criza cea întunecată.

Scurt, slăbuț și cam zălud,
La fund fiind mereu ud,
Prim-ministru peste plai,
Se cam scutură de ciudă.
Împrejurul lui, departe,
Risipește ca un crai
Tăieri crunte,
Foc și moarte,
Boli mintale,
Guturai...

Și cum vine de la munte,
Blestemând și înjurând,
Toți fricoșii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni
Iar pupincuriști în rânduri
Îl întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuș,
Din căsuța lui cea bună
Iese ca un greieruș,
Negru, mic, muiat în tuș
Din glas fulgeră și tună...

Cri-cri-cri,
Criză gri,
Nu credeam c-o sa mai ții
După ziua de Crăciun,
Că puteam și eu s-adun
Niște fonduri cât de mici
Ca să nu cer împrumut
La BM si FMI...
Fiindcă de îmi dau o dată
Ei mă spun la lumea toată
Că m-am dus și le-am cerut...
Dar acuș,
Zise el cu glas sfârșit
Cu fața de măgăruș,
Dar acuș m-au lămurit.....

Cri-cri-cri,
Criză gri,
Tare-s mic și necăjit!

:))
varianta originală o aveți aici : Balada unui greier mic
.