greutăţile vieţii să visăm nu ne lasă,
nimănui de strigătul nostru nu-i pasă,
burduşite cu noi şi cu-ai noştri părinţi
cimitirele-s pline de oameni cuminţi.
sentimentul amar de nu-l scoatem din minte
vom tăia din avântul ce ne poartă-nainte,
când speranţa apune-n suflete fierbinţi
cimitirele-s pline de oameni cuminţi.
pe cât de uşor e să începi un război
pe atât e de greu să mai dai înapoi,
de luptăm pentru pace înarmaţi până-n dinţi
cimitirele-s pline de oameni cuminţi.
lumea asta ne face să fim veştezi şi goi
dar speranţa se stinge odată cu noi,
pe pământ nişte proşti, sus în cer nişte sfinţi,
cimitirele-s pline de oameni cuminţi.
