Se-adună norii...
nu s-au văzut de mult
fiindcă au lăsat razele de soare
să-şi vorbească în linişte.
Acum e rândul lor
să-şi împărtăşească gândurile
ce s-au născut în ei
tot acest timp.
Au chemat în ajutor
fulgere şi tunete
pentru ca această zi
să fie una de sărbătoare,
un festival de culoare
sunet şi lumină
pentru cei de jos...
Se întâlnesc cu toţii
şi deoarece a trecut prea mult,
încep să plângă
de fericirea regăsirii!
.
Liviu, bine te-am regasit! Imi place cum ai zugravit. Oare le era asa de dor? Nu s-au mai vazut...de cand? Ca au tot petrecut vara asta.
RăspundețiȘtergeremultumesc de vizita dreamer
RăspundețiȘtergerenu prea am timp si nici inspiratie in ultima vreme si regret ca nu sunt mai activ:)
era acolo si putina ironie ce-i drept destul de bine ascunsa cu norii astia ce nu s-au vazut de mult... si-au cam facut de cap vara asta.. :)
numai bine.
Eu sunt pe faza, sa stii! Cu timpul toti stam cam prost. Alearga ca un nebun si nici din zbor nu il mai prindem.
RăspundețiȘtergeredreamer: multumesc...uneori timpul trece asa de incet dar alteori imi pare ca vrea neaparat sa recupereze:)
RăspundețiȘtergereadrian.... te-am adaugat in blogroll
in seara asta mi-as dori sa ma las infasurata in lacrimile lor...dar...ochii lor sunt uscati...ca si cum pe cer ar fi soare inca...
RăspundețiȘtergereei..au sa planga ei pana la urma.
RăspundețiȘtergereacum s-au retras sa-si refaca fortele, sunt sigur ca se vor intoarce mai puternici la toamna
multumesc de trecere
se pare că nu s-au mai văzut de mult, căci azi tare au plâns! foarte frumoasă poezia, şi noul look al blogului prinde foarte bine! am mai mişcat şi eu ceva, după sfatul tău!:)
RăspundețiȘtergeremultumesc ana
RăspundețiȘtergereimi pare bine ca in sfarsit ai reusit sa revii cu noutati