Trăim din ce în ce mai prost
Putem tăcea sau putem plânge
Și viața nu are vreun rost
Când sărăcia ne intră în sânge.
În inimă nu mai avem iubire,
În suflet nu mai e credință,
Viața trece așa în neștire
Și înecată doar în suferință.
Nu mai purtăm speranța-n gând
Și bucuriile ne sunt himere
Iar într-o zi, cât de curând,
Nu va mai fi cine să spere!
De rea credință-s cei în care
Nădejde mare am tot pus,
Mai avem totuși o salvare:
La Domnul Dumnezeu de SUS!!!
.
Poezia e frumoasa, sugestiva, insa ......
RăspundețiȘtergereinsa?
RăspundețiȘtergereÎnsă nu crede în salvare...dar, eu tind să cred că ai dreptate...de fapt, uneori simt lucru ăsta!
RăspundețiȘtergerepoate ca nu crede.. in fine nu imi plac lucrurile asa lasate in suspans..
RăspundețiȘtergeredin pacate, sepembrie, Dumnezeu e doar ultima alternativa....
speranta si incredere...doua talgere...aceeasi balanta si prea putin echilibru...
RăspundețiȘtergeresunt de acord
RăspundețiȘtergeream invatat sa nu imi pun increderea in oameni si cred ca nu trebuie sa imi pierd speranta fiindca altfel nu imi mai gasesc rostul
Toata lumea inca mai crede in Dumnezeu, mai putin Biserica. Si apropo de saracie ... Sunt prea multi saraci cu duhul in tara asta si din cate imi aduc eu aminte se scrias pe undeva "Fericiti cei saraci cu duhul... ". De unde atata tristete ?
RăspundețiȘtergerepoate ca slujtorii Domnului au devenit doar niste slugi iar ceea c fac sa devina doar un job, e bine zis dar nu e o chestie valabila universal
RăspundețiȘtergeretristetea vine tocmai datorita celor mai saraci cu duhul..
numai bine
speranta nu moare niciodata
RăspundețiȘtergereun altfel de a zice ca speranta moare odata cu noi.....
RăspundețiȘtergereRemarc finalulin superbul sau adevar:
RăspundețiȘtergereMai avem totuși o salvare:
La Domnul Dumnezeu de SUS!!!
. Numai bine in pace si bucurie!
multumesc doamna Elena
RăspundețiȘtergerenumai bine!