Ne aşteaptă de azi la colţ primăvara,
Printre flori mari de gheaţă şi fulgi de nea,
Le zâmbeşte forţat oamenilor cuminţi
Amorţit, fără vlagă, un soare cu dinţi,
Undeva din zăpadă scoate capul şi el,
Vestitor de căldură un gingaş ghiocel.
Noi cu toţii tânjim după raza de soare,
Inima o percepe ca o alinare,
Du-te Iarnă departe fiindcă ai stat destul
Că de frig sufletul mi-e tot mai sătul!
