Efemeritate

Iartă-mă !
Eu am uitat cuvintele
Cu care să te laud pe Tine
Într-un loc ascuns din mine.
Eu sunt răul ce se abate
Asupra mea
Şi vântul care bate
A vreme rea.
Păzeşte-mă !
Eu nu pot să fiu la toate atent
Şi oricum am să uit tot ce am ştiut
Când viitorul îmi va fi prezent
Iar prezentul va deveni trecut.
Timpul va trece uşor şi în neştire,
În mintea mea rămâne doar o amintire
A clipelor frumoase de visare
Şi iata-mă acum că-Ţi cer iertare !
Iubeşte-mă !
Pentru că aşa am să fiu sigur
Că sufletu-mi va fi tânăr mereu,
Că împotriva morţii nu sunt singur,
Împotriva mea sunt doar eu.
Ajută-mă !
Eu am încetat să m-ajut
Încă de când m-am născut.
Realizez acum
Că sunt mai liber decât gândul,
Mai fragil decât clipa,
Sunt geniul nebun
Ce nu ştie nimica !
Visul meu a trecut
Sunt pierdut !