mi-e inima ca o povară,
un organ palid, desuet,
ea pare-acum, dragă fecioară,
un scorpion înfipt
în piept.
ca racul merg,
mă rătăcesc,
nu sunt ca peștele
în apă,
cuvintele nu reușesc
neliniștea să îmi încapă....
ambiția de berbec
e bună,
un sentiment foarte rapace,
săgetător ca o
furtună
ce nici noaptea nu îmi dă pace..
ce oare pot acum să fac?
că doi gemeni eu
am cu mine,
unul înger și altul drac
dar nu stiu care-mi zice bine...
credința-n bunul Dumnezeu,
îmi ține viața în balanță,
mă face un taur
sau leu,
îmi dă putere și speranță..
de-aș putea timpul să-l răstorn
si să-l am în mâinile mele,
sufletul meu cel capricorn
nu l-aș mai ghida după stele.
mi-aș făuri încet un rost
iar în clipa când am să mor
să știe lumea că am fost
un pui de OM, un VĂRSĂTOR!!!
