Cand te-am pierdut pe tine

Când te-am pierdut pe tine am simţit că îmi scapă printre degete ceva deosebit, că toate visele mele se năruie si eu nu pot să fac nimic pentru a schimba situaţia. Alergam după tine pentru că fugeai cu inima mea şi simţeam că încă te mai pot ajunge si opri.
Eram la marginea prăpastiei sufletului meu când te-am ajuns dar tu nu vroiai să vii înapoi. Te-ai smucit din braţele mele, m-ai îmbrâncit ca şi cum nu aş fi existat în viaţa ta şi ai plecat definitiv fără a privi măcar înapoi. Nu mai puteam să te urmăresc de data asta. Eram lipit parcă de locul acela neputându-mă mişca în nici un fel.
Te-am iubit, nu te mai iubesc dar până a te şterge definitiv din mintea mea ştiu că mai am multe lacrimi de plâns. Nu te urăsc draga mea. Urăsc doar amintirile cu tine de care mă împiedic zi de zi. Sper că voi reuşi odată să merg drept în viaţa mea fără a te întâlni la fiecare pas.
De mâine am să umplu golul pe care l-ai lăsat cu iubirea care îţi era destinată ţie şi pe care ai aruncat-o ca pe o povară.
Nu te îngrijora, am să reuşesc !

.....o scriere veche pentru o situaţie mereu nouă