Când nu eşti tu
nu am cu cine să vorbesc,
vorbesc cu mine
să mă mai liniştesc,
liniştea mă nemulţumeşte,
nemulţumit sunt tot timpul
când timpul se scurge
mă simt scurs de putere
şi nu pot să adorm
că adormind simt durerea.
Mă doare să nu te simt aproape
şi-aproape nu mă mai cunosc
dar recunosc că toate astea se întâmplă
deoarece, întâmplător, nu eşti aici!
.
Ai scris bine, Liviule....
RăspundețiȘtergereÎmi place. Chiar îmi place poezia.
Are emoţie, sinceritate, claritate, e simplă, doare. E faină. E dor.
multumesc de citire
RăspundețiȘtergerepoezia asta e o parte din mine pe care o reinvii de fiecare data cand ma incearca dorul si durerea...