Un gand nascut intr-o zi de toamna

Nu e păcat să plângi,
să iroseşti lacrimi
pe care ai putea
să le dăruieşti bucuriei?
Nu e o crimă
să răpeşti feţei tale surâsul,
să-ţi ascunzi sufletul
în spatele dezamăgirii
sau să-ţi umpli inima de tristeţe?
Nu e un nonsens
a căuta răspunsuri
în locurile în care
zădărnicesc numai întrebările?
Nu eşti de părere
că a sosit timpul
să nu mai porţi
în fiecare pas
o umbră de tristeţe?

Trebuie să înţelegi
că în tine zace
acea forţă care mută munţii din loc
si poate schimba lumea.
Trebuie să te convingi
că iubirea face
zâmbetul zâmbet,
lacrima lacrimă....
Nimic altceva nu e mai presus
de sentimentul acesta înălţător
şi nimeni
înafară de Dumnezeu!!!

.