Amintire,
Lacrimă pe-obraz,
Lacrimă de fericire
Sau de necaz,
De ceva timp eu
Nu mă mai simt stăpânul
Sufletului meu
Ci mai mult păgânul
Ce îmi distruge viaţa
Cu bună ştiinţă
Lipsit de credinţă.
Stăpânii mei adevăraţi
Sunt acum timpul şi moartea,
De ei depinde soarta mea,
Dacă mor sau trăiesc,
Dacă sufăr sau mă-nveselesc,
Ei sunt perfizii mei fraţi
Ce nu mă iubesc.
Tu eşti uneori alinarea
Şi motivul pentru care somnul
Mi-e ca într-o zi de vară marea
Dar în acelaşi timp
Mă faci să mă ascund în sine,
Mă-nsihăstrezi în mine
Însă eu vreau
Un suflet liber şi curat
Dă-mi altul şi-l iau.
În schimb acum imediat
Ce să îţi ofer?
Am doar un suflet prizonier
Al vrăjii tale care cu plăcere
Îmi toarnă-n inimă durere.
Nu vreau să trăiesc în trecut
Aşa că-ţi cer tăcere!
Oare mai apreciaza cineva poezia? Se pare ca nici tu nu primesti feedback prea puternic. Ma intreb daca este lipsa de timp, lipsa de pornire, lipsa de dorinta sau lipsa de curaj. Am facut un sondaj candva si am aflat ca cei mai multi isi exprima cel mai bine ideile in scris... comentariile nu arata asta. O sa-ti urmaresc poeziile. Sper sa-ti placa si ale mele... mult mai rare...si intr-un stil mai clasic. Oricum sper sa-ti placa blogul meu in general si sa nu eviti sa postezi cate un comentariu. O sa fie reciproc.
RăspundețiȘtergeremai nou poezia e apreciata de cei care scriu
RăspundețiȘtergerecat despre feedback e relativ nu stiu cata lume stie de blogul meu
eu mai postez pe niste site-uri de profil
nu pot sa zic ca sunt poet in adevaratul sens al cuvantului dar daca am ceva de zis o fac asa atat cat ma pricep
o sa trec si p la tine sa vedem ce si cum p masura ce imi permite timpul
mersi de vizita si de comment