joi, 18 iunie 2009
Printre nori
Printre nori e ca şi cum ai privi lumea cu ochii Lui Dumnezeu.
E totul aşa de calm aici, o linişte ciudată dar în acelaşi timp plăcută care poartă în ea strigătele unei lumi întregi.
Plutesc încet purtat de un uşor val de nelinişte.
Dedesubt, un vulcan ce stă să erupă, o revoluţie care stă să înceapă, Terra pe care o ştiu, plină de oameni mici, un muşuroi de furnici prost organizat. De aici de sus toate par bune şi frumoase.
Tu, draga mea, eşti acolo, undeva departe, una dintre vocile acelea multe care îşi cer fericirea ...
.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ce frumosi is norii aia 8->
RăspundețiȘtergereda, intr`adevar suntem un musuroi de furnici foarte prost organizat :|
ai observat ca si mie imi plac norii asa in general
RăspundețiȘtergeree o poza facute din avion si de acolo asa mi-am inchipuit lumea ca un musuroi, asa de mici si de insignifianti suntem