Inima tot mă duce spre locaşul în care
găsesc doar cerul plin cu mulţi nori de furtună,
unde-i pustiu şi-n aer parfum de depărtare
iar drumul înapoi e plin de mătrăgună!
Inima tot mă poartă unde nu-i loc de mine,
glasului ei puternic nu îi pot rezista,
ştiu că e fără rost dar nu mă pot abţine
s-ajung până la urmă tocmai în calea ta!
s-ajung până la urmă tocmai în calea ta!