Cetatea este zidită pe Dealul Cetăţii (496 m)
Rolul îndeplinit de cetate era strategic, de apărare şi economic având arondate 110 sate. Arhitectura cetăţii are câteva părţi: corpul central clădit pe o stâncă de formă neregulată ovoidală cu diferenţe de nivel. La vest peretele este lung de 24 m, înalt şi cu găuri. Spre nord se văd rămăşiţele unui donjon (turn). A dispus de încăperi iar la subsol comunică în curtea exterioară printr-o uşă ce se închidea după necesităţi. Curtea exterioară avea dimensiuni de 36-38 m cu ziduri aproape intacte. Grosimea zidului este 130 cm, şi înalt de 3,5 m.
Spre nord este o deschizătură ce era una din porţile cetăţii. Peste şanţul din faţa cetăţii a existat un pod mobil.
Donjonul şi zidul înconjurător sunt părţile cele mai vechi ale cetăţii. Donjonul cu vârful ruinat, este lung de 109 m şi lat de 18 m. În faţa corpului central este un zid protector la o distanţă de 2,5 m, închizând o curte mică de refugiu.
Zidul înconjurător are lungimea de 28 m, cu intrare doar din partea de vest. Şanţul cetăţii situat în faţa curţii exterioare avea in unele porţiuni adâncimea de 10 m şi o lăţime de 14 m dar pe unele porţiuni a fost mai puţin abrupt.
Tunelurile subterane au înălţime de 1,9 m şi o lăţime la bază de 1,8 m. Porţile cetăţii sunt patru la număr.
Poarta principală pe latura nord-est de 2,9 m la bază dispunând de doua deschizături alăturate - una mare pentru carosabil şi alta mică pietonilor. Poarta pe latura verticală a zidului protector, realizând accesul peste şanţul lat de 12 m şi adânc de 6 m.
Poarta pe zidul laturii vestice a curţii exterioare şi ultima poartă (nesigură) în corpul central. Materialele de construcţie folosite sunt: piatră adusă din cariera Galsa, de la o departare de 3,5 km, varul stins direct pe piatră (mortar cald).
Provenienţa lui era din varniţele de la Agrişul Mare situate la 12 km distanţă peste deal. Etapele de execuţie ale lucrărilor de construcţie 3, succesive:
- Donjonul, cu construcţiile anexe: zidul înconjurător şi o parte a corpului central (după invazia tătară la 1241 şi a doua jumătate a sec. al XIII-lea).
- Corpul central şi îngroşarea zidurilor cu contraforturi (în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara).
- Amenajarea corpului central, curtea exterioară şi zidul protector din faţa corpului central de vest, în timpul stăpânirii familiei Báthory (a doua jumătate a sec. XV-lea şi începutul celui celui de-al XVI-lea).
Sub stăpânirea turcilor zidurile au fost întărite sporind siguranţa cetăţii în faţa atacurilor. Stilul cetăţii este romanic, existând un donjon masiv, locuibil prevazut cu 2-3 etaje iar la partea superioară dispune de creneluri. (
sursa:wikipedia)
